Ploiesti: Casa Hagi Prodan (Hagi Prodan House)
Ploieşti
Casa Hagi Prodan
Blogspot
    Ploieşti
    Casa Hagi Prodan
    Blogspot

 

Casa Hagi Prodan – Ploieşti
 
Aţi auzit de Hagi Prodan? Nu ştiu dacă Hagi Prodan are cea mai frumoasă casă din Ploieşti dar în mod sigur este cea mai veche. Atât de veche încât i s-a pierdut şi urma în marele oraş petrolier din apropierea Bucureştiului. Casa este localizată foarte aproape de centrul oraşului Ploieşti, la câteva zeci de metri de celebrul Muzeu al Ceasurilor aflat de foaaaarte multă vreme în renovare. Ca şi multe alte muzee şi obiective turistice de altfel.
 
Am aflat de această casă monument pe când vizitam Conacul Bellu, de la un reprezentant probabil al Muzeului Judeţean Prahova. Cum reprezentanţii muzeului judeţean aflat în subordinea consiliului judeţean Prahova, nu au cărţi de vizită (ca foarte mulţi bugetari din păcate), nu i-am reţinut nici numele nici funcţia nici nimic altceva, însă fiind aşa de entuziast în legătură cu “casa de târgoveţ” din Ploieşti spunând că este aproape la fel de frumoasă ca şi Conacul Bellu, mi-a trezit interesul de a vizită acest obiectiv. Am găsit şi câteva poze pe internet ceea ce m-a făcut să îmi doresc şi mai mult să ajung acolo. Dar timpul trecea repede şi nu mai ajungeam. Am rugat un prieten din Ploieşti să treacă pe acolo să îmi spună părerea lui. Mi-a spus că nici nu auzise de “casa de târgoveţ”. El fiind ploieştean. Şi nici nu a ajuns acolo. Şi totuşi ce e de mirare? Oare câţi bucureşteni cunosc măcar (nu mai zic să fi vizitat) casa Melik – cea mai veche din Bucureşti? Eu am vizitat-o deabia anul acesta.
 
În fine. Eram prin decembrie în drum spre Predeal pentru a ajunge la o conferinţă de turism montan. Vremea era frumoasă. Timp aveam suficient, aşa că, în loc să opresc undeva pe drum pentru o cafea, mi-am zis să trec să văd “casa de târgoveţ” din Ploieşti. Totuşi era 9 dimineaţa. Sâmbătă. La acea ora, multă lume încă face altceva. Am zis totuşi hai să încerc. Măcar o văd peste gard şi revin cu altă ocazie. Ajung pe strada Democraţiei din Ploieşti unde ştiam că se află casa. Din păcate uitasem numărul. Merg cu maşina până la jumătatea străzii. Nimic. Oi fi reţinut greşit adresa? Imposibil, pentru că “democraţie” ne-am dorit toţi. Parchez lângă trotuar şi cobor. Mă uit la casele din jur. Niciuna nu părea a fi casa negustorului Hagi Prodan. Să îmi văd de drum sau să mai caut? Dacă tot sunt aici hai măcar să parcurg strada de la un cap la altul. Merg spre primul capăt de unde venisem, când … minune. La numărul 2 pe strada Democraţiei din Ploieşti se află “casa de târgoveţ Hagi Prodan”, exact cea pe care o căutam. Cum de am trecut pe lângă ea fără să o văd? Mi-am adus aminte că atunci când am intrat pe stradă Democraţiei, mi-a intrat soarele în ochi şi eram atent la condus. Însă nicăieri niciun panou. Noroc că o ştiam din poze. Probabil meritam să o văd.
 
Deschid poarta şi intru în curte. Totul frumos, curat, îngrijit. Linişte ca la 9.10 dimineaţa. Urc câteva trepte şi ajung în pridvor. Lângă uşă un panou frumos cu un scurt istoric al negustorului aromân Hagi Prodan fugit din Bulgaria cu aproape 3 secole în urmă de prigoana otomană, şi stabilit la Ploieşti. Se deschide o uşă şi iese un bodyguard care mă invită politicos înăuntru. Uraaaaa. Deci chiar e deschis la 9 dimineaţa. Înăuntru era şi un “muzeograf” sau … nu ştiu cum să îl numesc. Probabil responsabil cu colectarea banilor şi ruperea de bilete, pentru că îi spun că sunt de la o agenţie de turism şi doresc să vizitez casa şi să aduc turişti acolo şi îl rog să îmi spună câteva cuvinte despre locaţie. Şi începe să îmi povestească despre “bulgarul” Hagi Prodan care a fugit de turci din Bulgaria venind la Ploieşti împreună cu o comunitate mare de bulgari care s-au răspândit ulterior prin tot judeţul Prahova şi împrejurimi. La intrare parca scria altfel. In fine … Obiectele din casă, probabil sunt originale. Superbul tavan din lemn negru din sufragerie de asemenea este original. În casă nu există un tablou al “ctitorului” ci doar al soţiei acestuia şi al unui nepot. Şi cam atât a ştiut să îmi spună. La intrare sunt scrise mult mai multe. Doar să le citeşti înainte de a vizita casa.
 
- Când aţi deschis acest muzeu?
- Încă de pe vremea lui Ceauşescu, răspunde “muzeograful” încântat. Probabil că lucrează aici de când a terminat facultatea. Dar casa a fost restaurată şi redeschisă în 2005, completează el.
- Şi cum va promovaţi? Aveţi pagină web? E un loc superb dar din păcate eu deabia anul acesta am aflat întâmplător de “casa de târgoveţ”.
- Promovarea o fac cei de la muzeul judeţean de care aparţinem. Îmi oferă unul din cele 3 pliante existente. Pe pliant câteva rânduri şi poze şi adresa. Niciun număr de telefon. Mi-l scrie pe o bucată de hârtie.
- Şi aveţi turişti mulţi?
- Mai vin elevi de la şcolile din Ploieşti.
 
Casa nu e mare. Cam cât un apartament cu 3 camere, hol la intrare şi bucătărie. Dar camerele sunt superbe. La fel şi mobilierul. La fel şi toate celelalte obiecte care se află în această casă. Hagi Prodan sau mai probabil soţia acestuia, a avut mult bun gust când a decorat-o. Atmosfera este foarte plăcută şi pare autentică. O recomand pentru a fi vizitată de cât mai multă lume. Casa este mai mică decât Conacul Bellu dar aproape la fel de frumoasă. Pentru câteva minute poţi experimenta o reală întoarcere în timp cu 200-300 de ani. E deschisă de marţi până duminică între 9 – 17. Are şi telefon: 0244 529 439. La plecare mi-am mai revenit un pic apropiindu-mă de prezent, când am primit biletele de intrare pe care le plătisem şi care mi-au adus aminte de alte vremuri de odinioară: “Păstraţi biletul ptr. control ‘88”. Trăiască şi înflorească scumpă noastră patrie …
 
Eugen Apateanu, decembrie 2014
 

 

Bilet din anul 1988 primit la vizitarea “Casei de Târgoveţ” din Ploieşti în decembrie 2014

Leave a Reply





Home Bucharest Dobrogea Moldova Walachia Transilvania