Caraiman Cross (Crucea Caraiman)

Bușteni
Wallachia Art & Culture
Wallachia
    Bușteni
    Wallachia Art, Culture, Traditions
    Wallachia

 


[youtubegallery]
Caraiman Cross 1|http://www.youtube.com/watch?v=aHlhoaOzz9Y
Caraiman Cross 2|http://www.youtube.com/watch?v=NO_0j2LcN84
[/youtubegallery]

Crucea Eroilor Neamului a fost construită între 1926 – 1928 pe Muntele Caraiman, la altitudinea de 2291 m, în memoria eroilor neamului căzuți în Primul Război Mondial. La data inaugurării la 14 septembrie 1928 acest monument unic în lume prin amplasament şi dimensiuni era cea mai înaltă construcție din lume de acest fel, situată la o astfel de altitudine, putand fi comparată ca realizare inginereasca si simbolistica cu turnul Eiffel din Paris, cu Statuia Libertatii din New York sau cu statuia Mantuitorului Hristos din Rio de Janeiro.
 
Un monument similar există în Spania, între San Lorenzo de El Escorial şi Guadarrama, la aproximativ 60 de km. de Madrid la Valle de los Caidos (Valea celor căzuţi), unde în 1940, din iniţiativa generalului Franco, s-a ridicat un mausoleu-biserică, complex format dintr-o cruce metalică, o criptă-osuar şi o biserică grandioasă săpată în stâncă, lângă o mănăstire benedictină. Crucea de 150 de metri înălţime încastrată într-un postament ornamentat cu sculpturi, având şi el încă 25 de metri înălţime se află la cota 1750 pe vârful muntelui Risco de la Nova şi comemorează tot eroi, de data aceasta fratricizi, dar care odihnesc împreună deşi s-au omorât între ei având convingeri politice opuse. Deşi este mai înaltă, crucea de lângă Madrid a fost realizată după 11 ani faţă de cea de pe Caraiman, care se află în plus şi la o cotă mai înaltă, cu încă circa 540 de metri. Mai există si alte cruci metalice de dimensiuni mari, cum ar fi cea de pe Mont Royal de la Montreal realizată cu patru ani înainte de Crucea de pe Caraiman.
 
Sfinţirea şi inaugurarea monumentului de pe Caraiman într-o zi de 14 septembrie, si anume ziua de “Înălțare a Sfintei Cruci”, este legată de viața Sfinților Împărați Constantin şi Elena. Constantin cel Mare (324-337), împărat al Bizanțului, după ce a avut viziunea crucii pe cer însoțită de inscripția făcută tot din stele : “in hoc signo vinces”, a trimis pe mama sa Elena la Ierusalim să caute crucea pe care fusese răstignit Iisus Hristos. Găsită cu mult efort, crucea a fost înălțată la 14 septembrie 327. După ce s-a construit măreața biserică a Învierii Domnului chiar pe locul unde fusese găsită Crucea, aceasta a fost ridicată a doua oară la 14 septembrie 335.
 
Repere Crucea Eroilor Neamului – top 10:
 
1. Denumire: Numele cel mai des întâlnit în documentele oficiale din colecțiile Arhivelor Naţionale ale României este de „Monumentul Eroilor“ sau „Crucea Eroilor Neamului”, în timp ce în limbajul cotidian s-a păstrat, încă din anul 1933, numele de „Crucea de pe Caraiman“. O a treia variantă din unele surse bibliografice, „Crucea Eroilor Ceferişti“, pare generată de faptul că ridicarea monumentului a fost realizată prin eforturile lucrătorilor Direcţiei de Poduri din cadrul Direcţiei Generale C.F.R.
 
2. Localizare: situată în șaua masivului Caraiman, pe marginea abruptului către Valea Seacă, la altitudinea de 2291 m, este unică în lume atât prin altitudinea amplasării, cât și prin dimensiuni. Pentru construcția monumentului s-a ales vârful secundar al Caraimanului (2291 m), deoarece, dacă s-ar fi construit monumentul pe vârful principal, Crucea nu ar mai fi fost vizibilă decât din apropiere, de pe platou. La baza vârfului Caraiman se află orașul Bușteni. Vârful Caraiman este un vârf muntos din Munții Bucegi, cu altitudinea maxima de 2.384 m.
 
3. Dimensiuni: crucea propriu-zisă are o înălțime de 28 m și două brațe de câte 7 m fiecare. Lățimea stâlpului vertical este de 2 m, lungimea brațelor orizontale până în axul stâlpului fiind de 7 m, iar latura unui ochi pătrat de zăbrea este de 2 m. Crucea este realizată din profile de oțel, fiind montată pe un soclu din beton armat placat cu piatră, înalt de 7,5 m. În interior se află o încăpere ce a adăpostit inițial generatorul de energie electrică ce alimenteaza becurile de pe conturul Crucii.
 
4. Ctitori: Crucea a fost înălțată la inițiativa Reginei Maria și a Regelui Ferdinand, cu scopul de a fi văzută de la o distanță cât mai mare. Legenda spune că acest monument s-a realizat în urma unui vis pe care l-a avut Regina Maria. Considerând înscrisul săpat în piatra plăcii comemorative, „Ridicatu-s-a acest monument întru slava şi memoria eroilor prahoveni căzuţi în Primul Război Mondial 1916-1918 pentru apărarea patriei – construit între 1926-1928“, se poate considera că ideea realizării monumentului apartine „Societăţii Cultul Eroilor“. Aceasta funcţiona încă din anul 1919, sub denumirea iniţială de „Societatea pentru Mormintele Eroilor Căzuţi în Război“ şi sub înalta ocrotire a Prinţesei Maria, cea care avea să fie încoronată Regină a României, în octombrie 1922. Monumentul a fost inugurat la cinci zile dupa inaugurarea la 9 septembrie 1928 a celuilalt monument al eroilor din Busteni, statuia existentă în piaţa din faţa Gării Buşteni. Păstrată în memoria colectivă sub numele de „Monumentul Ultimei Grenade“, opera sculptorului Ion C. Dimitriu Bârlad (1890-1964) a fost ridicată în 1927. Ea il infatisează pe Caporalul Vasile Musat care a murit eroic in luptele de la Oituz, aruncand ultima grenadă in tabara inamică cu mana dreaptă care-i rămăsese teafără. Monumentul are 1.5 m, la care se adaugă soclul de 2 m, pe a cărui placă de bronz de pe soclu este inscris: “Eroilor din comuna Busteni căzuti in razboiul 1916 – 1918”. La inaugurarea Monumentului Ultimei Grenade a participat si Regina Maria.
 
5. Construire: Crucea Eroilor Neamului a fost construită între 1926-1928, pentru a cinsti memoria eroilor căzuți la datorie în Primul Război Mondial, în luptele împotriva armatelor Puterilor Centrale. Proiectul a fost realizat de către arhitecții români Georges Cristinel și Constantin Procopiu. Regina Maria a urmărit îndeaproape execuția până la finalizarea ei. Studiile de rezistenţă ale monumentului au fost realizate de inginerii Alfred Pilder şi Teofil Revici, iar ridicarea „Crucii“ s-a facut sub indrumarea dirigintelui de şantier Nicolae Stănescu şi a şefului de şantier V. Bumbulescu de catre lucrătorii din cadrul a două secţii de linii (L1 şi L5 din Sinaia) aflate în subordinea Direcţiei Generale C.F.R.. Fraţii Schiel au pus la dispoziţia constructorilor funicularul fabricii de hârtie din Buşteni, cu ajutorul căreia au fost transportate mare parte din elementele metalice necesare ridicării „Crucii“. Comunitatea locală s-a implicat şi ea, locuitorii Buşteniului folosind atelajele şi animalele de povară pentru a urca pe platoul Bucegilor restul materialelor necesare construcţiei soclului pe care se înalţă monumentul. Fondurile necesare construcției au fost obținute din diferite surse și prin donații de la firme particulare și instituții de stat.
 
Monumentul a fost realizat din traverse metalice îmbinate prin nituire într-o rețea. Construcția a fost realizată de Societatea Cultul Eroilor, fiind mobilizați și un număr mare de tineri. Sculele, lemnul, piesele metalice componente și restul materialelor necesare au fost transportate cu trenul până la stația CFR Bușteni. De aici, o parte dintre traversele metalice și celelalte materiale de construcție a fost transportată de care cu boi pe ruta Bușteni – Sinaia – Vf. Păduchiosul – Vf. Dichiu – Platoul Bucegi – Vf. Caraiman, iar restul materialelor, cu funicularul Fabricii de Hârtie Bușteni. Funicularul a transportat piesele pe Valea Jepilor până în Cantonul Schiel – pe Platoul Bucegi, de unde au fost duse pe cărări înguste cu caii și măgarii până în vârful Caraiman.
 
Deoarece numărul căruțelor din zonă era insuficient, o bancă a acordat un credit cu dobândă mică pentru achiziționarea altora. Drumul era anevoios, o căruță neputând face într-o săptămână mai mult de două-trei transporturi. Pentru punerea la dispoziție a propriilor atelaje, căruțașii erau plătiți cu bani, câteva brațe de fân și hrană. Soclul crucii a fost realizat în 1930 din beton armat îmbrăcat în piatră de calcar fasonată și îngrijit rostuită, fiind construit la doi ani după sfințirea Crucii pentru o mai bună încastrare a ei, inițial aceasta fiind introdusă direct în stâncă. Grinzile Crucii sunt confecționate din zăbrele, golurile dintre bare putându-se umple iarna cu zăpadă înghețată.
 
6. Acces: La Crucea Eroilor Neamului se poate ajunge din Bușteni, cu telecabina Bușteni-Babele (12 minute), sau urcând pe traseul turistic marcat Jepii Mici (4 ore / 4 ½ ore accesibil doar vara, interzis iarna). Se poate ajunge si cu telecabina Peștera-Babele (8 minute), sau urmând traseul cu marcaje turistice de la Piatra Arsă (1 ½ ore), respectiv Vârful Furnica – Telecabina Cota 2000 (2 ½ ore), sau pe traseele turistice marcate de la cabana Omu. Traseele turistice montane cele mai accesibile sunt cele de la cabana Babele pe creasta Caraimanului (1 ½ ore), sau de la cabana Caraiman pe traseul Brâna Caraimanului (45 de minute).
 
7. Iluminare: La început iluminatul s-a făcut cu ajutorul unui generator de energie electrică (localizat în soclul din beton armat) și cu 120 becuri de câte 500 W. În 1939, Crucea a fost racordată la sistemul energetic național. S-a renunțat la generator ca sursă de iluminare și s-a apelat la sursa cu care era dotată stația complexă de la Coștila (2487 m), legătura făcându-se printr-un cablu subteran. Până la instalarea regimului comunist în 1948, Crucea era aprinsă în noaptea de Sfânta Maria Mare (15 august), dar și de Înălțarea Domnului (sărbătoare cu dată variabilă, la 40 de zile după Învierea Domnului), când este și Ziua Eroilor. Până în 1989 s-a tras un cablu electric, iar în 1991 s-a terminat de montat instalația electrică prin efortul Primăriei Bușteni, al locuitorilor și al unor societăți comerciale, Crucea fiind din nou iluminată. Instalația electrică a fost vandalizată repetat de-a lungul timpului de către unii „turiști” care s-au cățărat pe Cruce și au spart becurile.
 
În anul 2003, instalația care lumina crucea s-a defectat. Pentru repararea instalației electrice, au lucrat echipe de salvamontiști care au fost nevoite să transporte în vârful muntelui sute de kilograme de materiale, în ciuda vântului și a temperaturilor foarte scăzute. Salvamontiștii au înlocuit mai multe zeci de becuri care nu mai funcționau, instalația fiind repusă în funcțiune în decembrie 2004 și racordată la energia electrica a orașului Bușteni. Monumentul este în prezent în administrarea Consiliului Local al orașului Bușteni. Astăzi, odată cu lăsarea întunericului, Crucea de pe Caraiman este iluminată cu 300 de becuri de câte 500 W fiecare și poate fi văzută de la zeci de km depărtare, de pe Valea Prahovei.
 
8. Istorie zbuciumată: În perioada regimului comunist, prin 1950, monumentul a fost amenințat cu mutilarea, un primar obedient regimului dorind să-i taie brațele și în vârful coloanei metalice rămase să monteze o stea roșie.
 
9. Guinness World Records: Monumentul a fost verificat de către experţii Guinness World Records pe 14 august 2013 si desemnat la inceputul anului 2014 ca fiind cea mai înaltă cruce din lume amplasată pe un vârf montan. Cel care a reuşit să omologheze recordul după o luptă de 6 ani, este filatelistul Alexandru Dan Bartoc, fiul unuia dintre muncitorii care au lucrat ca voluntari la ridicarea crucii. Alexandru Bartoc a întocmit mai multe dosare cu informaţii geologice, topografice şi istorice pe care le-a trimis spre omologare.
 
10. Perspective: Un parteneriat încheiat între Consiliul Local al oraşului Buşteni şi Asociaţia Rotary Club „Valea Prahovei“ îşi propune restaurarea completă a „Monumentului Eroilor“ şi introducerea sa în circuitul turistic mondial. Există si un proiect care își propune să acopere Crucea Eroilor cu o vopsea fluorescentă, iar asupra ei să fie proiectat un spot laser.

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.

Home Bucharest Dobrogea Moldova Walachia Transilvania