Histria: Fortress (Cetatea)


 


 

 

 

Cetatea Histria – cel mai vechi oraş atestat de pe teritoriul României (Istria, județul Constanța)
 

Aflată la 65 de km de Constanţa, în satul Istria, comuna Istria, pe malul lacului Sinoe, și la câțiva kilometri de țărmul Mării Negre, cetatea Histria a fost întemeiată la mijlocul sec. 7 î.Ch. (anul 657 î.Ch. după istoricul Eusebius sau 630 î.Ch. după Skymnos) de coloniştii greci veniţi din oraşul Milet. Iniţial cetatea se afla pe țărmul mării, fiind prima colonie grecească şi unul din principalele porturi grecești din vestul Mării Negre. Oraşul a avut o dezvoltare neîntreruptă timp de 1400 de ani, începând din perioada greacă şi până în epoca bizantină. După o distrugere violentă, către sfârşitul sec. 6 î.Ch., un nou zid de incintă reduce la jumătate suprafaţa iniţială a oraşului. În perioada greacă (sec. 7 – 1 î.Ch.), orașul a avut nu mai puţin de şase ziduri de incintă, în fiecare etapă de existenţă (arhaică, clasică, elenistică) fiind apărat de câte două ziduri: unul pentru acropolă şi unul pentru întreaga cetate. Orașul era format din două părți distincte, acropola și așezarea civilă, după un model des întâlnit în orașele antice grecești, structură care a fost menținută până la abandonarea lui în sec. 7 d.Ch. din cauza invaziilor avaro-slave, dar și a colmatării vechiului golf al Mării Negre, unde era amenajat portul, golful devenind în prezent complexul lagunar Razelm – Sinoe.
 

 

Datorita bunelor relaţii cu regatul Odris al tracilor, şi cu sciţii de pe ţărmul nordic al Mării Negre, oraşul a evoluat apoi paşnic până în ultima parte a sec. 4 î.Ch. În această perioadă Histria cunoaşte un regim democratic, aderă la Liga Maritimă Ateniană, face comerţ intens şi emite monedă proprie, dar încercarea primului val de sciţi de a se stabili în sudul Dunării, şi răzvrătirile cetăţilor pontice împotriva lui Lysimach, regele Macedoniei, aduc cetăţii o mare distrugere, la sfârşitul sec. 4 î.Ch., oraşul fiind din nou distrus puţin mai târziu în timpul unei lupte dintre regele Filip al 2-lea al Macedoniei şi sciţii conduşi de Ateas. În secolele următoare oraşul se reface şi trăieşte o nouă înflorire, mai ales primele alianţe cu unele căpetenii ale geţilor (Zalmodegikos, Rhemaxos). Secolul 1 î.Ch. aduce noi frământări şi pericole externe: regele Pontului, Mithridates VI Eupator, trimite trupe la Histria, iar în anul 72 î.Ch. romanii cuceresc coloniile grecesti după lupte intense în care au înfrânt şi vasele piraților ce luptau de partea lui Mithridate. Câţiva ani mai tarziu, regele geto-dac Burebista aduce cetatea Histria sub stăpânirea sa, dar după moartea lui Burebista cetatea trece din nou sub stăpânire romană. În jurul anului 260 d.Ch., cetatea Histria se aliază cu cetatea Callatis pentru a scoate portul şi cetatea Tomis de sub controlul orașului Byzantion.
 

 

În Histria, într-o emisie de monedă proprie a orașului, au fost bătute în jurul anului 480 / 475 î.Ch. primele monede de pe actualul teritoriu al României, turnate din argint, care aveau pe avers simbolul orașului, repezentat de un vultur deasupra unui delfin, și numele IΣTPIH, iar pe revers două capete umane alăturate și inversate. Numele cetății Histria (Istria în limba greacă), a fost dat de numele fluviului Istros cum era denumită Dunărea de către greci, a cărui gură sacră de vărsare în mare se afla la o depărtare de 500 de stadii de cetatea Histria, după cum descria Strabon în “Geografia” sa. Cetatea era înconjurată de un puternic zid de apărare (partea vestică a zidului cetății avea 10 turnuri și două porți), era alimentată cu apă prin conducte lungi de peste 20 de kilometri, care alimentau și termele construite în epoca romană, străzile erau pavate cu piatră, și existau instituții de educație fizică (gymnasion) și cultural-artistice (museion). Necropola, situată în afara orașului antic, cuprinde numeroși tumuli funerari și un număr mic de morminte plane. Cel mai des utilizat rit funerar în perioada construcției tumulilor a fost incinerația. Tumulii din necropola de la Histria au în infrastructura lor un șanț periferic, o platformă funerară și o centură din pietre de tipul șisturilor verzi aflorate la limita estică a cetății. Unii tumuli au patru-cinci metri înălțime, alții sunt mai mici. În centrul movilei sunt morminte unde, lângă mort, sunt depuse vase, în special amfore.
 

 

Cetatea Histria a fost identificată în 1868, de arheologul francez Ernest Desjardins, dar cercetările arheologice au fost demarate deabia în 1914 de către Vasile Pârvan, care, în prima campanie de cercetări arheologice, a descoperit o inscripție intitulată Horothesia, ce evidenția granițele teritoriul Histriei din vremea lui Traian. În prezent, se pot vizita: zidul de apărare, cu turnuri și bastioane, care închidea de la vest către lacul Sinoe suprafața mai mică a orașului roman târziu de circa 7 ha (cuprinzând fosta acropolă a orașului grecesc). Acolo pot fi văzute ruinele conservate ale templelor grecești din zona sacră (templul lui Zeus și templul Afroditei), străzi pavate și cartiere de locuințe sau ateliere, mai ales romane sau bizantine, terme, bazilici civile și creștine și, în centrul orașului, una dintre cele mai mari bazilici creștine din regiune, datând din sec. 6 d.Ch. Bazilica episcopală construită în centrul orașului vechi Histria, edificiu de peste 60 de metri lungime și 30 de metri lățime, care ocupa aproape 2% din suprafața cetății târzii, reprezintă cea mai importantă descoperire de la Histria, semnificând că, în sec. 5 – 6 d. Ch., Histria ajunsese la rangul de episcopie. În 1994, la Histria a fost descoperită o friză cu opt divinități ale panteonului greco-roman și cu reprezentarea Zeului Soare pe margine.
 
Muzeul Arheologic Histria
 
În 1920 a fost construit primul muzeu arheologic (de sit) de la Histria, dar din cauza terenului slab, prost ales, în anul 1923 clădirea s-a dărâmat, fiind ulterior demolată. Actualul muzeu a fost înființat în 1982, în subordinea Muzeului de Istorie Natională și Arheologie din Constanța, într-o cladire nouă. În Muzeul Arheologic Histria sunt expuse piese de arheologie greacă, romană și bizantină, provenind din cercetările de la Histria și din împrejurimi: amfore, inscripții, vase ceramice, sticlă, opaițe, podoabe, basoreliefuri elenistice, documente epigrafice.

Leave a Reply





Home Bucharest Dobrogea Moldova Walachia Transilvania