Palatul Mogosoaia (Mogosoaia Palace)

Mogoșoaia
Castles and Palaces
Wallachia
    Mogoșoaia
    Wallachia Castles and Palaces
    Wallachia


 
Palatul Mogoșoaia (Mogoșoaia Palace)

 

[youtubegallery]
Mogosoaia Palace 1|http://www.youtube.com/watch?v=t-UTj7TdlHw
Mogosoaia Palace 2|http://www.youtube.com/watch?v=4w4pG4BjLRM
Mogosoaia Palace 3|http://www.youtube.com/watch?v=7DFwqPRwsFQ
[/youtubegallery]
Gallery and Virtual Tour

 

Palatul Mogoșoaia (Mogoșoaia Palace)
 
Address: str. Valea Parcului, nr. 1, Mogoșoaia, județul Ilfov, ROMÂNIA.
Contact: Telefon: (+40 21) 350 66 19, 20, email: office@palatebrancovenesti.ro
Website: www.palatebrancovenesti.ro
 
Opening Hours (Program de vizitare):
Tuesday – Sunday (Marti – Duminica): 09 – 19 (May – September)
Tuesday – Sunday (Marti – Duminica): 09 – 17 (October – April)
Closed: Lunea (on Mondays), 1 Ianuarie (1st of January), Paște Ortodox (Orthodox Easter Day), 1 & 25 Decembrie (1 & 25 December)
 
Map Location (Localizare):
 


 

Mogosoaia Palace – the crown of the Romanian Renaissance architectural style

 

Located about 10 km away from Bucharest, Mogoșoaia Palace was built between 1698-1702 by Constantin Brâncoveanu in what is called the Romanian Renaissance style or Brancovenesc style, a combination of Venetian and Ottoman elements. The palace bears the name of the widow of the Romanian boyar Mogoș, who owned the land it was built on. The Palace was to a large extent rebuilt in the 1920s by Princess Martha Bibescu (1886 – 1973).

Mogoasoaia Palace is an architectural monument having the façade dominated by traditional staircase balconies, and by the arcades and columns with capitals, specific to the Brancovan style but has also some Byzantine decorative features and adornments which join stylistic elements characteristic both of the Italian Renaissance and the Baroque. It is considered to be the crowning of the Romanian Renaissance architectural style for laic monuments.

The main building of the complex is the palace, which housed the Brâncoveanu family’s apartments at the first floor. These could be reached directly from the courtyard, by means of an exterior staircase and balcony. The ground floor included the servants’ rooms, while at the basement there was the cellar. The palace’s facade presents many arches, which rise to the level of the first floor. Apart from these features, characteristic to the Brâncovenesc style, the palace also borrowed Venetian and Ottoman architectural elements which contribute to its beauty.

In the past, the domain was full of annexes, such as the old kitchen, the ice room, servants’ houses and guest houses. Many of these buildings can still be admired and visited, together with the palace, the gate tower, d’Elchingen villa, Gate of Târgovişte, the precinct walls, the Bibescu necropolis and the greenhouses. During the summer, Lake Mogoşoaia, which borders the domain, offers many recreation possibilities to the tourists. Outside the palace’s walls, next to the gate tower, you can visit “Sfântul Gheorghe” church. It was built by Brâncoveanu in 1688, and impresses through its shapes and decorations, but also through the interior paintings, especially the votive painting depicting Constantin Brâncoveanu and his four sons.

Constantin Brâncoveanu was one of the most active monument builders in Wallachia. The first building that was raised at the Mogoşoaia Palace was the St. George Church (1688) which still preserves the original frescoes, of which the one representing Brâncoveanu and his four sons (to the right of the door) and Lady Maria with her seven daughters (to the left). After the palace was completed in 1702 it was given as a present to the ruler’s son, Stephen. The prince lived here together with his family until 1714, when the king, his wife and the four sons left for Constantinople, where his and his sons’ heads were cut off by the Turks. Remaining empty, the palace was robbed and turned into a Turkish inn and then deserted again. It suffered further damage during the Russian – Turkish War (1769-1774).

The story of this palace begins in 1702, when the first construction was built on the shore of the Mogoşoaia Lake, but according to the documents, this first building was different from today’s palace. In the beginning, the vast court of the palace was filled with servant’s quarters, the kitchen, the icehouse, while the apartaments were to be found upstairs. In those times, the palace often hosted big parties and dances, and therefore was very popular. This blissful times came to an end after the beheading of Constantin Brâncoveanu, when the palace became for a while a Turkish inn. Soon after, it’s structure will be severely damaged by the Ottoman raids, in the 18th century.

When the last Brâncoveanu died, the palace was taken over by Bibescu family, descendants of the Brâncoveanu family. The new owners took great care in restoring the Palace around 1850 and extending it, working together with French and German masters. The north façade was redone with pillars brought from Potlogi Palace, the window frames were changed, the plaster covering the walls was removed and the brick structure was revealed. In a short time the domain was enriched with the so-called Elchingen Villa, built by Prince Nicolae Bibescu for his wife, Helene Ney d’Elchingen.

At the beginning of the 20th century Prince George Valentin Bibescu gave the palace to his wife, the poet and writer Martha Bibescu, but unfortunatelly by then the palace was ruined and abandoned. Deciding to once again bring it to it’s full glory, Martha Bibescu hired the chief architect of Venice, Domenico Rupolo, to turn the palace into the house of her dreams. After completing the work, the Mogoşoaia Palace was the new meeting place for intelectuals, writers, artists of the interwar period. She spent all her wealth from the many books she wrote in the palace reconstruction and it became the meeting place for politicians and international high society, a quiet retreat during the growing turmoil of the 1930s. Prince George died in 1941 and was buried in the small, white 1688 church on the grounds of the Palace. In 1945, shortly before the change of political regime, Martha Bibescu donated the estate to the Romanian state, to be included on the list of historical monuments. In the ’50s it was used to host the Medieval section of the Art Museum (some of the works are still exhibited inside), and the Elchingen Villa was used as House of Creation for the Romanian authors. In 1957, the palace became the headquarters of the feudal section of the National Art Museum. Supposed to be the most important non-religious monument in Wallachia, Mogoşoaia Palace currently houses a museum (Museum of Aulic Tradition) and art gallery. Together with the other attractions of the Mogoşoaia Palace Museum Complex, it forms an important tourist attraction.

After the 1977 earthquake that damaged it, the chimneys collapsed and were replaced with the actual ugly factory-like chimneys. After the 1989 changes, it was deserted for a while and nowadays it is a museum and the interiors can be visited – as they host art exhibitions. The palace – as it can be seen today – is made of a loggia, the cuhnia, the gate tower, the palace proper and a secondary left wing. Behind the walls to the right there are the statues of communists Lenin and Dr. Petru Groza taken down from their original pedestals in Bucharest, as well as a few pieces that have been saved from Văcărești Monastery, when it was demolished in 1984-1986. The palace is like all the monuments raised by Brâncoveanu, a fine and harmonious blend of Renaissance elements with traces of Baroque and features taken from the traditional households in Romania.

The Mogosoaia palace is a beautiful architectural and artistic achievement, but also the huge park which surrounds it is just as beautiful. Situated near the Mogoşoaia Lake, it is aranged in the Italian way, with a loggia, columns, even a small labyrinth made out of living hedge. At a short distance one can find the chapel/ funeral vault of the Bibescu family, where all the members of this distinguished family sleep their eternity.

Palatul Mogosoaia – coroana stilului arhitectural renascentist românesc

 

Situat la aproximativ 10 km depărtare de București, Palatul de la Mogoșoaia a fost construit între 1698-1702 de Constantin Brâncoveanu în ceea ce este numit stilul renascentist românesc sau stilul Brâncovenesc, o combinație de elemente venețiene și otomane. Palatul poartă numele văduvei boierului Mogoș, care era proprietarul terenului pe care a fost construit. Palatul a fost refăcut în mare parte în 1920 de Prințesa Martha Bibescu (1886 – 1973).

Palatul Mogoșoaia este un monument de arhitectură cu fațada dominată de balcoane tradiționale cu scări, și de arcade și coloane cu capiteluri, specifice stilului Brâncovenesc dar are de asemenea și elemente bizantine decorative și decorațiuni care conțin elemente stilistice caracteristice atât Renașterii italienești cât și stilului baroc. Acest palat este considerat a fi coroana stilului arhitectural renascentist românesc pentru monumentele laice.

Principala clădire a întregului complex arhitectural este palatul, care adăpostește apartamentele familiei Brâncoveanu la primul etaj. Aici se poate ajunge direct din curtea interioară a palatului, urcând pe o scară exterioară și printr-un balcon. La parter se află camerele servitorilor, în timp ce la subsol se află pivnițele. Fațada palatului prezintă multe arce, care se ridică până la nivelul primului etaj. Pe lângă aceste caracteristici, specifice stilului Brâncovenesc, palatul a împrumutat și elemente arhitecturale caracteristice stilului venețian și otoman, elemente care contribuie la frumusețea palatului.

În trecut, domeniul era plin de anexe, cum ar fi bucătării, camere de păstrat alimente la rece, casele servitorilor și case de oaspeți. Multe din aceste clădiri pot fi încă admirate și vizitate, împreună cu palatul, turnul portii, vila Elchingen, poarta Târgovişte, zidurile de incintă, necropola Bibescu și serele. În timpul verii, lacul Mogoşoaia, care delimitează domeniul, oferă multe posibilități de recreere pentru turiști. În afara zidurilor palatului, lângă turnul porții, poate fi vizitată biserica “Sfântul Gheorghe”. A fost construită de Brâncoveanu in 1688, și impresionează prin forma și decorațiunile sale, dar de asemenea și prin picturile interioare, în special pictura votiva care îl înfățișează pe Constantin Brâncoveanu si cei patru fii ai sai.

Constantin Brâncoveanu a fost unul din cei mai activi constructori de monumente din Valahia. Prima clădire care a fost ridicată la Palatul Mogoşoaia a fost Biserica Sfantul Gheorghe (1688) care încă păstrează frescele originale, din care una din ele îl reprezintă pe Brâncoveanu și patru dintre fiii sai (în dreapta ușii de la intrare) și Doamna Maria cu cele șapte fete (în stânga ușii de la intrare). După ce palatul a fost finalizat în 1702 a fost dăruit ca un cadou către Ștefan, unul din fiii voievodului Constantin Brâncoveanu. Prințul a trait aici împreună cu familia lui până în 1714, când Brâncoveanu, soția lui și cei patru fii ai săi au fost duși la Constantinopole, unde Brâncoveanu și cei patru fii ai săi au fost decapitați de turci. Rămas pustiu, palatul a fost jefuit și transformat într-un han turcesc iar apoi a fost părăsit din nou. A suferit din nou alte distrugeri în timpul razboiului ruso – turc (1769-1774).

Povestea acestui palat începe în 1702, când prima construcție a fost ridicată pe malul lacului Mogoşoaia, dar conform documentelor, această primă clădire era mult diferită de palatul de azi. La început, imensa curte a palatului era plină cu locuințele servitorilor, bucătăria, depozitul de gheață, în timp ce apartamentele se aflau la etaj. În acele vremuri, palatul deseori găzduia petreceri mari și serate de dans, și astfel devenise foarte popular. Aceste vremuri fericite s-au sfârșit odată cu decapitarea lui Constantin Brâncoveanu, cand palatul a fost transformat pentru o perioada intr-un han turcesc. La scurt timp, zidurile sale vor fi puternic deteoriorate de raidurile otomane, în secolul 18.

Când ultimul membru al familiei Brâncoveanu a murit, palatul a fost preluat de familia Bibescu, descendentă a familiei Brâncoveanu. Noii proprietari au avut mare grijă în restaurarea palatului în jurul anului 1850 și l-au extins, lucrând împreună cu maeștri francezi și germani. Fațada de nord a fost refăcută cu stâlpi aduși de la Palatul Potlogi, ramele ferestrelor au fost schimbate, tencuiala care acoperea pereții a fost îndepărtată iar structura din cărămidă a fost descoperită. În scurt timp domeniul s-a îmbogățit cu asa numita vila Elchingen, construită de Prințul Nicolae Bibescu pentru soția sa, Elena Ney de Elchingen.

La începutul secolului 20 Prințul George Valentin Bibescu a dăruit acest palat soției sale, poeta și scriitoarea Martha Bibescu, însă din nefericire în acele vremuri palatul era din nou ruinat și abandonat. Hotărând din nou sa ii aducă strălucirea de altă dată, Martha Bibescu a angajat pe arhitectul sef al Venetiei, Domenico Rupolo, sa transforme palatul în casa viselor sale. După finalizarea lucrărilor, Palatul Mogoşoaia a devenit noul loc de întâlnire pentru intelectualii, scriitorii și artiștii din perioada interbelică. Ea și-a cheltuit toată averea obținută din numeroasele cărți pe care le-a scris, pentru reconstrucția palatului care a devenit și loc de întâlnire pentru politicieni și pentru membrii din înalta societate locali și internaționali, un loc liniștit în timpul vremurilor grele care se anunțau în anii 1930. Prințul George a murit în 1941 și a fost îngropat in bisericuța mică construită în 1688 lângă palat. În 1945, cu puțin timp înainte de schimbarea regimului politic, Martha Bibescu donează statului român tot domeniul de la Mogoșoaia, pentru a fi inclus pe lista monumentelor istorice. În 1950 a fost folosit ca adăpost pentru secțiunea medievală a Muzeului de Artă (unele dintre obiecte sunt încă expuse aici), iar Vila Elchingen a fost folosită ca și Casa de Creație pentru scriitorii români. În 1957, palatul devine sediul central al secțiunii feudale a Muzeului Național de Artă. Considerat a fi cel mai important monument ne-religios din Valahia, Palatul Mogoşoaia adăpostește în prezent un muzeu (Muzeul pentru Tradiții Aulice) și o galerie de artă. Împreună cu alte atracții de la Complexul Muzeal Palatul Mogoşoaia, întregul ansamblu formează o importantă atracție turistică.

După cutremurul din 1977 care l-a deteriorat, coșurile de fum s-au prăbușit și au fost înlocuite cu actualele coșuri de fum de fabrică inestetice. După schimbările din 1989, a fost părăsit pentru o perioadă iar în prezent aici se află un muzeu și interioarele pot fi vizitate – ele găzduind o expozitie de artă. Palatul – așa cum poate fi vizitat azi – este format din loggia, cuhnia, turnul porții, palatul propriu zis și o aripă secundară în partea stângă. Între ziduri în partea dreaptă în iarba se aflau statuile comuniștilor Lenin și Dr. Petru Groza aduse de la locurile în care se aflau în București, precum și câteva piese care au putut fi salvate de la Mănăstirea Văcărești, demolată în 1984-1986. Palatul este ca toate monumentele ridicate de Brâncoveanu, un amestec fin și armonios de elemente renascentiste cu urme de baroc și elemente preluate din stilul caselor tradiționale din România.

Nu numai acest palat este o realizare arhitecturală și artistică superbă, dar și imensul parc care îl înconjoară este la fel de frumos. Situat pe malul lacului Mogoşoaia, este amenajat în stil italian, cu o loggia, coloane, și chiar un mic labirint ce pare viu. La mică distanță se află capela/ cripta funerară a familiei Bibescu, unde toți membrii acestei distinse familii își dorm somnul etern.

Palazzo di Mogosoaia – la corona delle stile architettonico della rinascita rumena
 
Situato a circa 10 km lontano da Bucarest, Il Palazzo di Mogoșoaia e ‘stato costruito tra il 1698 – 1702 di Constantin Brâncoveanu in quello che se chiama lo stile Rinascimentale Romeno, lo stile Brâncovenesc, una combinazione di elementi veneziani e ottomani. Il Palazzo ha le il nome della vedova di boiardo Mogoș, che era il proprietario di terreno dove è stata costruita il palazzo. Il Palazzo ‘stato ricostruito per lo più in 1920 di Principessa Martha Bibescu (1886 – 1973).
Il Palazzo di Mogoșoaia è un monumento architettonico con la facciata dominata da balconi tradizionali con scale, e con archi e colonne con capitelli, specifico a stile Brâncovenesc ma anche ha elementi decorativi bizantini e decorazioni che contenere elementi stilistici caratteristici tanto a stile Rinascimento Italiano e a stile barocca. Questo palazzo è considerato la corona di stile architettonico di Rinascimento Romeno per i monumenti secolari.
L’edificio principale di questo complesso architettonico è il palazzo, dove sono gli appartamenti della famiglia Brâncoveanu al primo piano. Qui può essere raggiunto direttamente dal cortile del palazzo, salendo una scala esterna e attraverso di un balcone. Piano di sotto sono le camere di servi, e seminterrato sono le cantine. La facciata di palazzo presenta molti archi, che sale fino al livello del primo piano. In aggiunta a queste caratteristiche specifico a stile Brâncovenesc, il palazzo ha anche di elementi architettonico di stile veneziano e ottomano, elementi che contribuire alla bellezza del palazzo.
In passato, domeniul era plin de anexe, cum ar fi bucătării, camere de păstrat alimente la rece, casele servitorilor și case de oaspeți. Multe din aceste clădiri pot fi încă admirate și vizitate, împreună cu palatul, turnul portii, vila Elchingen, poarta Târgovişte, zidurile de incintă, necropola Bibescu și serele. În timpul verii, lacul Mogoşoaia, care delimitează domeniul, oferă multe posibilități de recreere pentru turiști. În afara zidurilor palatului, lângă turnul porții, poate fi vizitată biserica “Sfântul Gheorghe”. A fost construită de Brâncoveanu in 1688, și impresionează prin forma și decorațiunile sale, dar de asemenea și prin picturile interioare, în special pictura votiva care îl înfățișează pe Constantin Brâncoveanu si cei patru fii ai sai.
Constantin Brâncoveanu a fost unul din cei mai activi constructori de monumente din Valahia. Prima clădire care a fost ridicată la Palatul Mogoşoaia a fost Biserica Sfantul Gheorghe (1688) care încă păstrează frescele originale, din care una din ele îl reprezintă pe Brâncoveanu și patru dintre fiii sai (în dreapta ușii de la intrare) și Doamna Maria cu cele șapte fete (în stânga ușii de la intrare). După ce palatul a fost finalizat în 1702 a fost dăruit ca un cadou către Ștefan, unul din fiii voievodului Constantin Brâncoveanu. Prințul a trait aici împreună cu familia lui până în 1714, când Brâncoveanu, soția lui și cei patru fii ai săi au fost duși la Constantinopole, unde Brâncoveanu și cei patru fii ai săi au fost decapitați de turci. Rămas pustiu, palatul a fost jefuit și transformat într-un han turcesc iar apoi a fost părăsit din nou. A suferit din nou alte distrugeri în timpul razboiului ruso – turc (1769-1774).
Povestea acestui palat începe în 1702, când prima construcție a fost ridicată pe malul lacului Mogoşoaia, dar conform documentelor, această primă clădire era mult diferită de palatul de azi. La început, imensa curte a palatului era plină cu locuințele servitorilor, bucătăria, depozitul de gheață, în timp ce apartamentele se aflau la etaj. În acele vremuri, palatul deseori găzduia petreceri mari și serate de dans, și astfel devenise foarte popular. Aceste vremuri fericite s-au sfârșit odată cu decapitarea lui Constantin Brâncoveanu, cand palatul a fost transformat pentru o perioada intr-un han turcesc. La scurt timp, zidurile sale vor fi puternic deteoriorate de raidurile otomane, în secolul 18.
Când ultimul membru al familiei Brâncoveanu a murit, palatul a fost preluat de familia Bibescu, descendentă a familiei Brâncoveanu. Noii proprietari au avut mare grijă în restaurarea palatului în jurul anului 1850 și l-au extins, lucrând împreună cu maeștri francezi și germani. Fațada de nord a fost refăcută cu stâlpi aduși de la Palatul Potlogi, ramele ferestrelor au fost schimbate, tencuiala care acoperea pereții a fost îndepărtată iar structura din cărămidă a fost descoperită. În scurt timp domeniul s-a îmbogățit cu asa numita vila Elchingen, construită de Prințul Nicolae Bibescu pentru soția sa, Elena Ney de Elchingen.
La începutul secolului 20 Prințul George Valentin Bibescu a dăruit acest palat soției sale, poeta și scriitoarea Martha Bibescu, însă din nefericire în acele vremuri palatul era din nou ruinat și abandonat. Hotărând din nou sa ii aducă strălucirea de altă dată, Martha Bibescu a angajat pe arhitectul sef al Venetiei, Domenico Rupolo, sa transforme palatul în casa viselor sale. După finalizarea lucrărilor, Palatul Mogoşoaia a devenit noul loc de întâlnire pentru intelectualii, scriitorii și artiștii din perioada interbelică. Ea și-a cheltuit toată averea obținută din numeroasele cărți pe care le-a scris, pentru reconstrucția palatului care a devenit și loc de întâlnire pentru politicieni și pentru membrii din înalta societate locali și internaționali, un loc liniștit în timpul vremurilor grele care se anunțau în anii 1930. Prințul George a murit în 1941 și a fost îngropat in bisericuța mică construită în 1688 lângă palat. În 1945, cu puțin timp înainte de schimbarea regimului politic, Martha Bibescu donează statului român tot domeniul de la Mogoșoaia, pentru a fi inclus pe lista monumentelor istorice. În 1950 a fost folosit ca adăpost pentru secțiunea medievală a Muzeului de Artă (unele dintre obiecte sunt încă expuse aici), iar Vila Elchingen a fost folosită ca și Casa de Creație pentru scriitorii români. În 1957, palatul devine sediul central al secțiunii feudale a Muzeului Național de Artă. Considerat a fi cel mai important monument ne-religios din Valahia, Palatul Mogoşoaia adăpostește în prezent un muzeu (Muzeul pentru Tradiții Aulice) și o galerie de artă. Împreună cu alte atracții de la Complexul Muzeal Palatul Mogoşoaia, întregul ansamblu formează o importantă atracție turistică.
După cutremurul din 1977 care l-a deteriorat, coșurile de fum s-au prăbușit și au fost înlocuite cu actualele coșuri de fum de fabrică inestetice. După schimbările din 1989, a fost părăsit pentru o perioadă iar în prezent aici se află un muzeu și interioarele pot fi vizitate – ele găzduind o expozitie de artă. Palatul – așa cum poate fi vizitat azi – este format din loggia, cuhnia, turnul porții, palatul propriu zis și o aripă secundară în partea stângă. Între ziduri în partea dreaptă în iarba se aflau statuile comuniștilor Lenin și Dr. Petru Groza aduse de la locurile în care se aflau în București, precum și câteva piese care au putut fi salvate de la Mănăstirea Văcărești, demolată în 1984-1986. Palatul este ca toate monumentele ridicate de Brâncoveanu, un amestec fin și armonios de elemente renascentiste cu urme de baroc și elemente preluate din stilul caselor tradiționale din România.
Nu numai acest palat este o realizare arhitecturală și artistică superbă, dar și imensul parc care îl înconjoară este la fel de frumos. Situat pe malul lacului Mogoşoaia, este amenajat în stil italian, cu o loggia, coloane, și chiar un mic labirint ce pare viu. La mică distanță se află capela/ cripta funerară a familiei Bibescu, unde toți membrii acestei distinse familii își dorm somnul etern.

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.

Home Bucharest Dobrogea Moldova Walachia Transilvania