Soimos Fortress (Cetatea Soimos)

Lipova
Castele și Cetăți
Transylvania
    Lipova
    Transylvania Castles and Fortresses
    Transylvania


 


 
Cetatea Șoimoș (Șoimoș Fortress)

 

Cetatea Șoimoș – este amplasată pe malul drept al Mureșului, în apropiere de orașul Lipova, pe dealul Cioaca Tăutului. Atestată documentar în anul 1278, cetatea a fost construită după primele invazii ale mongolilor și tătarilor în zonă în anul 1241, în a doua jumătate a sec. 13 de o familie nobiliară, probabil a lui Paul, ban de Severin, între anii 1272 – 1275, care donează „Castrum Somos” mai întâi fratelui său Nicolae, apoi lui Poșa, fiul lui Ioan, un alt frate al banului Paul, în anul 1278. Rolul crește constant începând cu voievodul Ladislau Kán al II-lea care stăpânește cetatea prin doi interpuși ce erau și comiți de Arad: Alexandru (1310) și Dominic (1311), iar după 1315 devine domeniu regal, fiind reședința comiților și vicecomiților de Arad.
 
Pe la mijlocul sec. 15 este donată succesiv, trecând prin mâinile mai multor stăpâni, fiind zălogită pentru suma de 19.000 de florini lui Ladislau Hagymasi de Bereczko și rudelor sale de către regele Albert (1439), pentru ca în final regele Vladislav I să o doneze familiei Ország (1440-1444), regele și familia convenind asupra stăpânirii comune a cetății. În anul 1456 cetatea intră în posesia lui Iancu de Hunedoara, în timpul căruia este refăcută. În anul 1509 cetatea și domeniul revin lui Gheorghe Hohenzollern de Brandenburg, care a practică o exploatare crâncenă. Este asediată în 1514 de răsculații români și secui, conduși de Gheorghe Doja, care aveau tabăra în apropiere pe dealul Cioilor, iar după o scurtă rezistență, garnizoana cetății condusă de voievodul de Ciuci se răscoală împotriva oamenilor lui Gheorghe Hohenzollern și se alătură răsculaților. În anul 1541, când Transilvania devine principat autonom, cetatea Șoimoș este reședința principelui minor, Ioan Sigismund și a mamei sale, regina Isabela. În această perioadă cetatea este întărită și înfrumusețată în stilul Renașterii, și i se adăugă bastioanele externe. În curtea interioară se pot vedea până azi profile de piatră artistic sculptate, de la apartamentele princiare care erau situate la etaj.
 
Turcii ocupă cetatea în anul 1552, după asedii repetate, dar în anul 1595 este recucerită de Borbély György, căpitanul lui Ștefan Bathori iar între anii 1599 – 1600 trece sub stăpânirea lui Mihai Viteazul. Cetatea este cedată din nou turcilor de către Gabriel Bethlen dar este recuperată definitiv la 26 martie 1688. A fost părăsită oficial 100 de ani mai târziu, în 1788, și supusă demolărilor, dar accesul dificil și relativa depărtare de localitate au stopat accelerarea proceselor destructive realizate de factorul uman. Din sec. 19 este protejată de legea monumentelor iar ultimele reparații sunt realizate la începutul anilor ’70 în perioada comunistă.
 
Domeniul cetății a fost unul din cele mai mari din Transilvania. La sfârșitul sec. 15 număra peste 100 de sate răspândite pe supratața comitatului Arad dar și a comitatului învecinat, Timiș. Ruinele includ turnuri interioare de forma unui triunghi, accesibil dinspre vest. Cărarea duce peste șanțul de apărare lat și adânc, prin puntea suspendată de odinioară așezată pe niște piloni uriași, spre poarta fortificațiilor exterioare, întărită cu un turn de apărare. Din cauza stării deplorabile a punții, această intrare azi este periculoasă iar singura cale accesibilă este de-a lungul șanțului, spre o spărtură a zidului dinspre est. Curtea cetății interioare de dimensiuni considerabile (35 x 22 metri) este dominată de turnul porții și de turnul vechi, înalt de câteva etaje. Spre nord se află palatul reginei Izabela împodobit cu multe sculpturi renascentiste. Remarcabil este balconul păstrat intact până azi și care poartă tot numele suveranei de odinioară. Din cetate se deschide o priveliște minunată spre defileul Mureșului și spre câmpia Aradului.
 
O legendă spune că Cetatea Şoimoş împreună cu cetatea Dezna și cetatea Şiria au fost construite de trei surori. Prima a spus că „dacă ma ajuta Dumnezeu cetatea mea va fi terminată mâine”, a doua a spus și ea că „și cetatea mea va fi gata mâine cu ajutorul lui Dumnezeu” dar cea de-a treia soră a spus sfidător că „chiar dacă nu mă ajuta Dumnezeu și cetatea mea va fi gata mâine”. Drept pedeapsă pentru necredința ei, după ce meșterii au terminat construcțiile, cetățile s-au prăbușit iar fecioarele s-au transformat în trei șerpi albi purtând o coroană și o cheie de aur în gură. An de an șerpii apar așteptând eliberatorul care să le ia coroanele și cheile. Doar atunci ele se vor transforma din nou în fete și cetățile se vor înălța din nou în toată splendoarea.

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.

Home Bucharest Dobrogea Moldova Walachia Transilvania