Viseu de Sus


 

Where to Sleep
Where to Eat
What to See
    Viseu de Sus Accommodation
    Viseu de Sus Restaurants & Pubs
    Viseu de Sus Attractions

 

Staţiunea turistică Vișeu de Sus (județul Maramureș)
 

Staţiunea Vișeu de Sus este situată la o altitudine medie de 425 – 550 de metri în depresiunea intramontană a Țării Maramureșului, la confluenţa râurilor Vaser și Vișeu. Din acest motiv localitatea a fost mentionată în documente în anul 1549 cu denumirea de „Vișeul Nou” sau „Între Râuri”. Prima atestare documentară a localitaţii apare în diploma regelui maghiar Ludovic de Anjou la 2 februarie 1365. În anul 1373 se marchează hotarul Vișeului cu Borșa, în anul 1385 apare Vișeul inferior (de Jos) iar în 1453 Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei și guvernatorul Ungariei, dăruiește Vișeul celor 3 cnezi Ștefan, Petru Mândru și Nan (Nașcu) cât și fraților lor. În 1743 la Vișeu de Sus se stabilesc mineri din Saxonia și înființează exploatări de minereuri iar după anul 1770, se înființează la Vișeu și Borșa centre forestiere cu muncitori – coloniști țipțeri (din Zips), aduși la Vișeu din ordinul împăratului Iosif al II – lea al Austriei. Activitatea țipțerilor se materializează prin prima fabrică de cherestea (1809), sau magazinul statal (depozit) construit în 1817.
 
Pe Valea Vaserului, țipțerii plantau molid, aveau grijă de pepiniere, defrișau păduri, trimiteau plute pe apă la vale până la Sighet, Vișeu și Borșa, construiau plute pe apă, drumuri și poduri de lemn. La muncile ușoare ajutau și femeile. Cea mai grea și murdară muncă era tăierea pădurii și curățirea trunchiurilor de molid, iar cea mai tentantă pentru bărbați era plutăritul. Datorită timpului îndelungat pe care muncitorul îl petrecea în pădure, întemeierea unei așezări pe Valea Vaserului era o necesitate, fiind cea mai strânsă legătură cu istoria și cu tradiția țipțerilor, aici avându-și originea povestirile despre personaje fantastice ca fata pădurii, omul alb sau piticul pădurii. Poveștile țipțerilor și amintirile bătrânilor, ca și documentele, stau mărturie despre o viață grea, primitivă a acestor oameni. După anul 1868 maghiarizarea forțată i-a afectat mult pe țipțeri, unii fiind nevoiți să-și schimbe numele cu altele de rezonanță maghiară. Cu românii, țipțerii au trăit în înțelegere, fiind uniți și datorită sărăciei și persecuțiilor stăpânirii străine.
 
În Vișeu de Sus, exploatarea lemnului are o vechime care se confundă cu vechimea orașului. O legendă spune că în urmă cu mai mult de o mie de ani un tată și cu fiul său s-au dus să taie lemne din pădure, dar din nefericire un lemn l-a lovit mortal pe fiu. În memoria lui, tatăl a construit pe acest loc o biserică, în jurul căreia au apărut case și apoi o așezare umană care s-a numit la început „Între Râuri”, pentru că se întindea între râul Vișeu și Vaser, iar apoi i s-a spus Vișeu de Sus. Lemnele erau tăiate de sus cu topoarele, „corhănite” pe jgheaburi cu apă la vale, adunate în stăvilare la Măcârlău și Făina, iar de aici, formate în plute, erau duse pe apa Vaserului și mai departe pe Tisa. Multe din obiceiurile țipțerilor au fost preluate și de români. La pădure se lucra toată săptămâna, doar sâmbăta se cobora la vale, uneori pentru cei ce locuiau departe, perioada de lucru se prelungea la 2–3 luni. Butinarii (lucrătorii forestieri) dormeau în cabane numite „finlandeze”, aveau focul în mijloc, iar paturile erau aranjate radial pentru a se încălzi mai ușor și pentru a-și usca hainele pe timp de iarnă. Astăzi de pe Valea Vaserului lemnul se transportă pe calea ferată îngustă.
 
Valea Vaserului este cel mai atractiv traseu turistic al Munților Maramureș, un defileu separând câteva masive cristaline: Prislopașul (1201 m), Grebeni (1594 m) și Novicioru (1452 m). În nord-est, între Vaserul Superior și graniță, se află o serie de culmi de 1300–1500 m, desprinse dintr-o creastă unitară pe care merge granița, situată la 1500–1700 m, numită Culmea Ștevioara. La nord de cotul Vaserului, între văile Făina și Botizu, se află muntele Șuligu (1688 m). Culmea Toroiaga se extinde de la Vaser până la Valea Țâșlei. Masivul principal îl formează Vârful Toroiaga (1930 m), prelungit în est cu Piciorul Caprei (1804 m) și în nord cu Vârful Țiganului (1736 m).
 
Staţiunea Vișeu de Sus este bogată în ape minerale
 
În zona Munților Maramureșului există peste 20 de puncte (pe Vaser, la Făina, Șuligu, Glimboaca sau Novăț), dintre care se remarcă izvorul Șuligu, care are o mineralizație totală de 9,8/l și 2,3 g/l CO2. Cele mai multe izvoare minerale cu ape feruginoase se găsesc în zona orașului Vișeu de Sus și pe Valea Vinului (în special izvorul cunoscut sub numele de „Gulaci”), au o mineralizație de 12,7 g/l, o concentrație de 2,26 g/l CO2, și pot fi utilizate cu succes pentru îmbuteliere cât și în scop balnear (au mai fost băi și acum 30-40 de ani), prin amenajări locale.
 

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.

Home Bucharest Dobrogea Moldova Walachia Transilvania