Staţiunea Covasna, situată la o altitudine medie de 550 – 600 metri, la poalele versantului vestic al Munţilor Vrancei, în partea sudică a depresiunii Târgu Secuiesc, este cea mai renumită stațiune balneo-climaterică din România pentru tratarea afecțiunilor cardio-vasculare. În “statiunea celor 1000 de izvoare de sanatate” cum mai este denumită Covasna, functionează un spital de profil cardiologic (Spitalul de Recuperare a Bolilor Cardiovasculare Covasna) amplasat într-o pădure de pini, cu baze de tratament de profil moderne. Numele de Covasna provine de la cuvântul slav „cvaz”, sau „acru-acrișor” (gustul apelor minerale de aici).
Covasna si împrejurimile orașului sunt locuite încă din neolitic. Descoperirile arheologice includ artefacte din neolitic si era bronzului, fragmente de ceramică si de arme (lanci), unelte, și un mormânt de înhumație. Pe dealul „Cetatea Zânelor”, în partea de est a orașului, se află ruinele unei mari fortificații dacice, cu ziduri din piatră dispuse în terase (sec. I î.Ch. – I d.Ch.). Lângă cetate, a fost descoperită o cladire mai mica din epoca romana, construita în sec. 2 d.Ch., de mare importanta deoarece arată limitele teritoriului ocupat de romani în Dacia. Tot la cetate au mai fost descoperite un inel de argint, un vârf de spadă medievală din sec. 12 și câteva monede din sec. 16.
Prima atestare documentară datează din anul 1548 cu numele Kowazna. În acea perioada se distingeau oamenii de vază (primores), călăretii (primipilii), dar si pedestrasi (pedites), asa cum reiese din lustrele (listele militare) întocmite la diferite perioade. Sunt cunoscute mai multe asemenea liste din sec. 16-17, la fiecare putând fi observate aceleasi tendinte: cresterea numărului nobililor, scăderea numărului oamenilor liberi, ajungerea celor liberi în randul iobagilor. La porunca împaratesei Maria Tereza, in 1764 sunt înfiintate regimentele de grăniceri secui, fapt ce a dat nastere la evenimente de multe ori sângeroase. O situatie aparte au avut-o românii din Covasna, care nu se puteau ocupa cu agricultura deoarece nu aveau pămant, principalele lor îndeletniciri fiind cresterea oilor, comertul, tesutul si torsul. Postavurile si tesăturile lor erau de o calitate exceptională, ca si branzeturile afumate si în burduf. De religie ortodoxă, printre români existau si greco-catolici si chiar si ortodocsi de rit vechi (vechea lor biserică, construită în 1794, este considerată monument). În 1756, 1863, 1869, 1874 și 1887 au loc incendii puternice care devastează orașul. Vechea biserică reformată-calvină a fost construită între anii 1754 și 1764, dar cutremurul din 1802 a avut asemenea efect asupra ei, încât a trebuit să fie demolată. În 1840 Covasna primeste dreptul de a organiza târguri.
La Covasna se întâlnesc izvoarele minerale cele mai renumite în Transilvania, cu o diversitate de mai mult de 1500 de elemente de compoziție. În 1773 apele minerale de la Covasna sunt analizate chimic iar într-un manual de geografie apărut la Viena în 1818, Covasna este deja menţionată ca statiune balneară. Exploatarea termală începe în anii 1880. În 1882, apa minerală provenită de la izvorul Horgasz este medaliată la Trieste. În 1889 se înfiinţează prima societate comercială de exploatare a băilor termale, iar apa minerală din Voinești (parte a orașului Covasna) este îmbuteliată începând cu anul 1891. În 1952 Covasna devine oras iar odată cu reorganizarea administrativă a României din 1968 judeţul primeste numele staţiunii Covasna.
Factori naturali terapeutici:
Ape minerale – carbogazoase, feruginoase, bicarbonatate, clorosodice, iodobromurate, arsenicale sau usor sulfuroase, calcice, hipotone si hipertone, cu o mineralizare totală de 3,2 – 22,5 g/l. Apele minerale de la Covasna sunt foarte bogate în acid carbonic de origine vulcanică – circa 2,5 g/l. Izvoarele de ape minerale au debite deosebit de ridicate (unele au un debit de peste 1000 de litri pe oră) si sunt răspândite în tot orasul (peste 1500 de izvoare) existând unele case particulare unde în fântâni este apă minerală
Mofete – emanaţii de gaze naturale, în principal bioxid de carbon, usor radioactive, folosite în special la tratamentul bolilor cardiovasculare
Indicatii terapeutice:
Afecţiuni cardiovasculare (infarct miocardic la minumum trei luni de la externarea din spital, arteriopatii, cardiopatii cronice ischemice, hipertensiune arterială, valvulopatii, insuficientă mitrală si aortică, ulcer varicos, varice, sechele postaccidente vasculare cerebrale, boli cronice ale venelor, arteriopatii periferice prin ateroscleroză)
Boli dermatologice (psoriazis, eczeme cronice, afectiuni alergice cutanate)
Boli ale tubului digestiv si ale glandelor anexe (gastrite cronice hipo si hiperacide, boală ulceroasă, sechele după rezectii gastrice, ulcere recidivante ale bontului gastric, tulburări functionale si afectiuni inflamatorii cronice intestinale, enterite si enterocolite cronice, dispepsii gastrointestinale, sechele după hepatita epidemică, sechele postoperatorii ale căilor biliare, dischinezii ale căilor biliare, litiază biliară)
Boli endocrine (boala Basedow, hipertiroidism, insuficientă paratiroidiană, hipofuncţiile glandelor endocrine etc)
Boli ginecologice (metroanexite, sterilitate, amenoreea, hipomenoreea etc.)
Boli ale aparatului locomotor (afectiuni articulare, poliartrită reumatică, artroză, discopatii lombare, spondilită)
Boli de nutriţie
Boli ale rinichilor si căilor urinare (glomerulonefrite cronice, pielonefrite cronice de origine infectioasv, litiază renală (urică, fosfalică, oxalică), boli inflamatorii cronice ale căilor urinare)
Boli ale sistemului nervos (afectiuni ale sistemului nervos periferic (radiculita, poliradiculonevrite, sechele posttraumatice ale sistemului nervos periferic), sechele după accidente vasculare cerebrale, stări astenice sau reactii nevrotice
Boli profesionale (boli profesionale cronice prin agenti fizici – dermatoze profesionale, reactii alergice cutanate de diverse etiologii, afectiuni cutanate profesionale prin agenti fizici)
Dotări:
Proceduri:
Obiective turistice:
Balta Dracului – simbol al orasului, Balta Dracului (denumire dată de localnici) este o eruptie de noroi si gaze (oxizi de carbon si sulf), deschisă pentru public în 1881 si folosită initial pentru tratament, orasul intrând astfel în rândul statiunilor balneoclimaterice. Conform traditiei, în anii 1700 balta era mai la nord, dar în mod enigmatic s-a mutat spre centru, lasând în vechiul său loc un “frate” mai mic, “Mica Baltă a Dracului”. Potrivit geologilor, Balta Dracului este o emanatie de dioxid de carbon în care apa minerală izvorâtă din adâncuri si cea freatică sunt mentinute de gaze în vartej, colcăind. In sec. 19 s-au produs mai multe eruptii: în 1837, 1857, 1864 si 1885, cea mai mare fiind în 1837. In prezent, vulcanul Balta Dracului este complet inofensiv, ultima mare eruptie având loc in 1984.
Vila lui Ceausescu – se află într-o zonă izolată, de o deosebită frumusete a Vaii Zânelor. Cladirea era destinată protocolului de stat, însă dictatorul a petrecut aici o singură noapte, în august 1986.
Cetatea Ilenei Cosânzene – pe culmea înaltă a pădurii Miske, la 3 km de centrul orasului, se află cetatea lui Miske (sau a Zânei Ileana Cosânzeana), ale cărei origini nu sunt atestate documentar. Legendele afirmă că în cetate a locuit Ileana Cosânzeana, a carei avere imensă este ascunsă în beciurile clădirii, păzită de un cocos care în sapte ani adoarme o singură dată. Cu aceasta ocazie, portile secrete se deschid, iar cel care ghiceste momentul potrivit poate scoate la lumină întreaga comoară.
Muzeul Etnografic Haszmann Pal – Cernat – întemeiat în 1974 – prezintă cele mai frumoase piese ale artei populare din zona superioară a comitatului Trei-Scaune: mobilă secuiască, cahle, tesături. Clădirea muzeului este în mijlocul unei expozitii în aer liber, care cuprinde porti monumentale secuiesti, clădiri si mori restaurate, alături de care există o colectie de monumente funerare din piatră si lemn sculptat, si o expozitie bogată de masini si unelte agricole.
Ghelinta – frescele legendei Sf. Ladislau – clădirea veche, construită în stil roman, a bisericii romano-catolice din satul Ghelinta a fost extinsă în sec. 15, dar în interior au fost pastrate frescele executate la începutul sec. 14. Tavanul cu casete în stil renascentist a fost pictat în 1628. O bogătie aparte o constituie frescele de pe trei dintre peretii cladirii (cel nordic, cel vestic si cel sudic), înfătisand diferite scene ale legendei Sf. Ladislau, datand din 1330 – 1340. Sub sirul frescelor cu Sf. Ladislau se află un alt rând de fresce care contin elemente din legenda Sf. Ecaterina din Alexandria.
“Mocănita” – O atractie turistică importantă a orasului va fi trenul cu ecartament redus (“mocănita”), alături de trenul cu plan înclinat care leagă Covasna de comuna Comandău. Nefolosită în prezent, pentru repunerea în functiune a “mocanitei” este necesară repararea întregii linii, si clarificarea drepturilor de proprietate. Ultima cursă pe linia îngustă a avut loc în 1999, iar în 2002 a fost înfiintată o fundatie pentru salvarea “mocănitei”.
Trenul cu plan înclinat – la jumătatea liniei ferate dintre Covasna si Comandău poate fi văzut un monument unic al istoriei industriale: linia de cale ferată de plan înclinat (monument tehnic unicat în Europa), proiectată si realizată în 1892 de inginerul Emil Lux. Principiul de functionare este simplu: vagoneta încărcată porneste de pe deal spre vale datorită gravitatiei, trăgând în sus cealaltă vagonetă, legată de prima cu un cablu de otel. Frânarea era dirijată din statia de sus a liniei. Nici trenul cu plan înclinat nu este functional.
Turbăria Ruginosu – zonă naturală (mlaștini turboase, păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, pajiști și pășuni) situată pe teritoriul administrativ al comunei Zagon între stațiunea Covasna de satul Comandău, în bioregiunea alpină a Munților Brețcului.
Poteci turistice marcate:
- Centru – Muntele Plesuv – Pusta lui Kokorja si Garadics, punct rosu (timp de mers: 2 ore)
- Hotel-centrul de tratamente Montana – Dambul cu Mesteceni – pusta lui Kokorja, triunghi galben (timp de mers: 1,5 ore).
- Valea Zânelor – Cetatea Zânelor – Pusta lui Garadics si Szemerke – Ocol – Calea ferată pe plan inclinat – Valea Zânelor, triunghi rosu, drum in circuit (durată de mers: o jumatate de zi). De la pusta lui Szemerke porneste o poteca marcată cu punct rosu catre crestetul Korosi-koz, aici fiind cumpăna principală a apelor din Carpatii Orientali, si poteca de-a lungul acesteia este marcată cu bandă rosie (timp de mers: 1 ora).
- Valea Pescarilor – Stejar Curat, cruce albastră (timp de mers: 2,5 ore), de aici pe poteca marcată cu punct albastru spre locul numit Koro-berc, aflat pe creasta principală a muntelui (timp de mers: 6 ore).
- Valea Zânelor – Pilis-Covasna – Basca Mare – Vârful Lăcăuti (1777 m.), punct albastru (timpul de mers: 1 zi).
| Home | Bucharest | Dobrogea | Moldova | Walachia | Transilvania |
|---|---|---|---|---|---|
