Cetatea Balvanyos – unul dintre cele mai importante obiective turistice din Ținutul Secuiesc, este situată la o altitudine de 1029 metri, pe dealul Cetate, deasupra stațiunii Balvanyos. Fiind una dintre cele mai vechi cetăți din regiune, se presupune că ar fi fost construită pe locul unde se aflau templele păgânilor în sec. 10 – 11 pe timpul domniei regelui Sfântul Ștefan al Ungariei (1000 – 1038), de Apor Szilamer care venea aici să se închine zeilor păgâni și în perioada creștinismului, cetatea fiind ultimul bastion al păgânilor din zonă. Conform unei scrisori a regelui Sigismund datată în anul 1402, peretele interior ar fi fost construit pe timpul domniei regelui Bela al 4 – lea în anul 1235, iar cel exterior pe timpul domniei regelui Ladislau al 4 – lea între anii 1272 și 1290. Cetatea avea două incinte, una exterioară cu ziduri înalte de 4 metri, și una interioară cu ziduri înalte de 5 – 6 m, situată cu 30 m mai sus ca prima și centrată de un turn de formă pătrată cu 4 niveluri și înălțime de aproximativ 20 m (turnul bătrân, construit în sec. 12 – 13 la o altitudine de 1041 metri), prăbușit la cutremurul din 1977. Prima atestare documentară a cetății datează din sec. 12 – 13 sub denumirea de Baluanus, apoi din anul 1360 cu numele de Castrum Balwanus. În sec. 14 cetatea era încă în proprietatea familiei Apor, fiind locuită până în sec. 17. De pe turnul cetății impresionează priveliștea inedită asupra întregii zone. În timpul săpăturilor arheologice în aceste locuri s-au găsit mărgele din vremea romanilor, dar și sulițe din fier, chei vechi, ceramică medievală. Localnicii povestesc că cetatea ar fi fost construită de către uriași și zâne. Frumusețea și misterul din jurul cetății au inspirat mulți scriitori, legenda Cetății Balvanyos fiind transpusă în scrierile lui Jokai Mor sau Benedek Elek. La cetate se poate ajunge din centrul stațiunii în maxim 1 oră, pe drumul marcat cu cruce roșie.

Grota Sulfuroasă (în maghiară Büdös – barlang) – cea mai mare mofetă naturală din Europa, este o galerie descendentă de 14 metri a unei foste mine de sulf, fiind situată în partea sud – vestică a Muntelui Puturosu, la o altitudine de 1052 metri. Prin gura grotei iese la suprafață o cantitate mare de gaz mofetic, peste 3.000 de metri cubi, cel mai mare debit din Europa pentru o emanație post vulcanică. Compoziția gazului: 95,82 % dioxid de carbon, 0,38% hidrogen sulfurat, 0.14 % oxigen, 2,6% Azot. Aerul grotei are o radioactivitate de 980,0 pCi/l, este cel mai ridicat nivel de radioactivitate dintre toate mofetele din Carpații Orientali. Terapia sulfuroasă are multe efecte benefice și poate fi folosită în tratarea mai multor afecțiuni.

Grota cu Alaun (în maghiară Timsós – barlang) – numită și Grota Timsós, deși prezintă scurgeri de gaze este un obiectiv exclusiv turistic care se remarcă prin depuneri la nivelul pereților de sulfat dublu hidratat de potasiu și aluminiu, sub forma unor cristale alb-gălbui.

Peștera Ucigașă (în maghiară Gylkos – barlang) – numită astfel datorită caracterului letal al gazelor din grotă. La fel ca Peștera Puturoasă, este o galerie scurtă de 11 m a unei exploatări anterioare de sulf, diferența fiind dată de faptul că depunerile specifice de sulf sau alaun nu sunt direct vizibile pe pereți, astfel neexistând semne clare care să indice nivelul potențial periculos al stabilizării nivelului de gaz.

Cimitirul Păsărilor (în maghiară Madártemető) – depresiune formată prin prăbușirea unei galerii de mină aflată pe versantul estic al Muntelui Puturosu, unde se acumulează gazele vulcanice, care au greutatea specifică mai mare decât ce a aerului. Culoarea diferită a frunzelor uscate sau lipsa vegetației verzi pe fundul depresiunii, sunt singurele indicatoare care scot în evidență prezența gazului nociv.

Tinovul Răbufnitor (în maghiară Buffagó – láp) – mlaștină eutrofă similară Tinovului Mohoș de lângă lacul Sfânta Ana, cu o suprafață de numai aproximativ 1 hectar, turbăria, care și-a primit numele după răbufnirile scurgerilor de gaze (care barbotează în apa mlaștinii), este înconjurată de făgete și este situată la o altitudine de 925 m la nord de vârful Puturosu, pătura de turbă având o grosime maximă de 4,1 metri.

Biserica Reformată Fortificată – construită în stil neogotic în sec. 16 în Turia de Sus.

Capela Sfintei Marii – altar catolic deschis, situat într-o grotă de piatră aflată în apropierea Pasului Turia, în Turia de Jos, pe versantul din spatele hotelului Best Western și închinat Sfintei Fecioare Maria.

Băile Fetelor Apor și Izvoarele Tămăduitoare – sunt opt izvoare de apă minerală diferită, unice în Europa, adevărată raritate mondială, cu o suprafață mică cunoscută ca “Locul de scăldat al fetelor Apor”, pH-ul lor oscilând între valorile de 1,82 – 4,28, iar caracterul lor acid fiind rezultatul acidului sulfuric liber ce se formează în ele. Apele de aici conțin acid sulfuric liber (vitriol), în concentrație mică, un fenomen similar fiind în Columbia, în apele râului Rio Vinaigre, din zona vulcanului Paramo de Ruiz, pe insula Java, lângă orașul Byron din statul New York și în zona Golfului Persic lângă localitatea Daulakie. Aici vegetația moartă din depresiune, arată fenomenul mofetic, iar lipsa vegetației, bălțile bolborosind, emanațiile de gaze forfotind, arată urmele scurgerii apelor acide. Panourile de aici descriu oportunitățile folosirii fenomenelor post vulcanice în scopuri terapeutice eficiente la tratarea bolilor reumatice și ale organelor locomotorii, a problemelor ginecologice, bolilor sistemului nervos și a celor cardiovasculare. Apa rece diminuează secreția bilei, iar apa caldă o stimulează. Folosita pentru cură, apa minerală influențează pozitiv „întreținerea” tractului digestiv, funcționarea stomacului și a bilei, iar numele de apă vindecătoare de ochi și de picioare, indică și oportunitățile de utilizare a acesteia.

Festivalul Pomana Porcului