Originile Brașovului ca oraș medieval se pierd în vremuri întunecate. Descoperirile arheologice menționează prezenta vieții în aceste locuri încă din epoca bronzului, cu 60.000 de ani în urmă. De asemenea, vestigii neolitice vechi (aproximativ 9500 î.Hr.) și din perioada Daciei și a Imperiului Roman au fost găsite în Brașov și împrejurimi. Orașul medieval Brașov a fost menționat pentru prima dată sub numele de “Corona” (coroana) în 1234, când sașii s-au stabilit aici, în Catalogus Ninivensis care conține o listă a tuturor mănăstirilor Premonstratens din Ungaria și Transilvania. În 1252, regele Béla al IV-lea a donat “Comitelui” Vincențiu (“Comitele” era liderul administrativ al unui județ) terenuri situate între ținuturile românilor din Cârța, cele ale sașilor din Transilvania de Barasu și cele ale Secuilor din Sebus. Se considera ca toate cele trei cuvinte menționate în document se referă la teritoriile din jurul terenului donat și nu la un anumit oraș. În acest caz, “Barasu” se referă la o zonă, iar “Corona” ar denumi localitatea. Mai târziu, orașul devine mai frecvent menționat: Brașov (1294, 1295), Brasso (1309), Brassou (1331), Korona (1336) etc.
Istoria Brașovului este foarte zbuciumată. În 1241 invadatorii tătari practic distrug orașul și apoi din nou o sută de ani mai târziu, în 1344. În 1400 atacurile tătarilor se reduc, dar un nou pericol de la sud de Dunăre, Imperiul Otoman, începe să amenințe și să atace orașul din ce în ce mai mult. Fortificațiile pentru apărarea Brașovului încep sa fie construite intre sec. 15 – 17, ca urmare a invaziilor repetate venite dinspre est și sud. O parte semnificativă din zidurile cetății sunt încă în picioare azi. În 1421 are loc invazia turcă din tara Bârsei, iar Brașovul este parțial distrus și consilierii orașului sunt luați ostatici. În 1432 are loc o nouă invazie turcească în tara Bârsei: orașul se află în stare de asediu, dar nu este cucerit. În anul 1688 când armata austriacă cucerește Transilvania, Brașovul rămâne ultimul bastion de cucerit. 1689 a fost unul din cei mai duri ani din istoria Brașovului. La 21 aprilie, un incendiu a distrus cea mai mare parte din oraș și a ucis peste 3.000 de oameni. Majoritatea caselor au fost distruse iar Biserica Sfânta Maria, cu pereții înnegriți de fum, devine cunoscută sub numele de “Biserica Neagră”. Cetățenii reconstruiesc rapid orașul.
De secole, orașul este poarta de acces spre Transilvania dinspre sud și est. După cum renumitul profesor de la Universitatea Harvard, Samuel Huntington, prezenta în lucrarea sa “Ciocnirea civilizațiilor”, aici este locul în care din punct de vedere ideologic Europa se încheie. Falia dintre vestul și estul civilizației ar trece prin Brașov, separând Transilvania de restul României. Coloniști germani cunoscuți sub numele de sași transilvăneni au jucat un rol decisiv în dezvoltarea orașului Brașov. Acești germani au fost invitați de regele Geza al Ungariei, să construiască orașe, să construiască mine, și să cultive pământul Transilvaniei, în mai multe etape între 1141 și 1162. Coloniștii au venit în principal din Rheinland, Flandra, regiunea Moselle și, iar alții din Turingia, Bavaria, Valonia, și chiar din Franța.
În 1211, din ordinul regelui Andrei al 2-lea al Ungariei, Cavalerii Teutoni au fortificat Țara Bârsei pentru a apăra frontiera Regatului Ungariei. Pe locul unde era satul Brașov, Cavalerii Teutoni au construit Kronstadt – orașul coroanei. Deși cruciații au fost evacuați în 1225, coloniștii au rămas aici, împreună cu populația locală, și au întemeiat trei localități distincte pe locul unde se afla astăzi orașul Brașov:
Germanii care trăiau în Brașov s-au ocupat de comerț și meserii. Locul de amplasare a orașului, la intersecția dintre Moldova și Țara Românească și la intersecția rutelor comerciale care legau Imperiul Otoman de Europa de Vest, împreună cu scutirile de anumite taxe, au permis comercianților sași să obțină o avere considerabilă și să exercite o puternică influență politică. Ei au contribuit în mare măsură la stilul arhitectural al orașului, care a avut o creștere economică rapidă, devenind una dintre cele mai importante piețe din Transilvania. În secolul 14 Brașovul a devenit una dintre cele mai importante cetăți economice și politice, în sud-estul Europei și în secolul 16, de asemenea, a devenit un important centru cultural. Johannes Honterus, un mare umanist, a lucrat cea mai mare parte a timpului în Brașov și Diaconul Coresi a tipărit prima carte românească, de asemenea, la Brașov. Fortificațiile din jurul orașului au fost ridicate și extinse continuu, cu mai multe turnuri și bastioane menținute și apărate de diferitele bresle meșteșugărești, conform obiceiului medieval. O parte din ansamblul fortificației a fost recent restaurat cu ajutorul fondurilor UNESCO, și alte proiecte sunt în derulare. Cel puțin două intrări în oraș, Poarta Ecaterinei (sau Katharinentor) și Poarta Șchei (sau Waisenhausgässertor), există încă. Centrul orașului este dominat de fosta Primărie (construită în 1420) și piața înconjurătoare, care include una dintre cele mai vechi clădiri din Brașov, Casa Hirscher. În apropiere este “Biserica Neagră”, considerata a fi cea mai mare biserică în stil gotic din sud-estul Europei.
Când orașul Brașov a devenit o colonie germană, românilor li s-au refuzat mai multe privilegii de către coloniștii germani. Ei nu au mai fost recunoscuți ca cetățeni ai orașului, și, ca atare, nu li s-a mai permis să continue să practice meșteșugurile lor și să își deruleze afacerile. În plus, religia lor de bază (ortodoxă), nu a fost oficial recunoscută în Transilvania, în special în sec. 15 și după aceea. Importanța culturală și religioasă a bisericii ortodoxe și școala românească, în Șchei, este subliniată prin donațiile generoase primite de la mai mult de treizeci de domni ai Moldovei și Țării Românești, precum și de la regina Elisabeta a Rusiei. Între sec. 17 – 19, românii din Șchei au militat pentru drepturi naționale, politice, culturale și au fost sprijiniți în eforturile lor de românii din toate celelalte provincii, precum și de către comunitatea locală a comercianților greci. În 1838 au tipărit primul ziar în limba română și au întemeiat primele instituții românești de învățământ superior “Școlile greco – ortodoxe Centrale”. Sfântul Împărat Roman și suveran al Transilvaniei Iosif al II-lea a acordat românilor drepturi cetățenești pentru o scurtă perioadă de timp în ultimele decenii din sec. 18.
După primul Război Mondial, Brașovul a devenit un puternic centru economic, dar orașul a fost parțial distrus în timpul celui de-al doilea Război Mondial. A fost reconstruit, iar clădirile istorice au fost restaurate. În a doua jumătate a sec. 20, administrația comunistă a industrializat forțat orașul, aducând aici muncitori din toată România, și determinând populația de origine germană sau evreiască să părăsească orașul în masă.
Istoria orașului Brașov:
1377 – Brașovul este confirmat drept centru administrativ iar în 1379 devine sediul ecleziastic al Țării Bârsei numită în primele izvoare scrise Barasu, Burcia, Brasso
l383 – Primele lucrări de construire a bisericii romano-catolice – biserică parohială – în zilele noastre Biserica Neagră – terminată în 1477
l395 – La Brașov se încheie alianța antiotomană între Sigismund de Luxemburg – regele Ungariei și Mircea cel Bătrân – domnul Țării Românești (Valahia)
1417 – Biserica Sf. Bartolomeu menționată pentru prima dată într-un document (deși construită începând cu sec. 13)
1420 – Acord încheiat între Adunarea Districtului Țării Bârsei și Breasla Blănarilor privind construirea Casei Sfatului
1421 – Invazia turcă în Țara Bârsei. Brașovul a fost parțial distrus și magistratul împreună cu consilierii orașului au fost luați ostatici
1432 – O nouă invazie turcească în Țara Bârsei: în oraș a fost declarată starea de asediu, dar nu a fost cucerit
1448 – 1453 – Cetatea Brașovia a fost mutată jos de pe muntele Tâmpa prin ordin al guvernatorului Ioan de Hunedoara
1475 – Primele liste de impozite păstrate la Brașov cu menționarea celor patru cvartale ale orașului
1480 – 1506 – Menționarea lui Gheorghe Grămăticul atestă activitatea didactică românească la Brașov
1486 – Brașovul și Țara Bârsei sunt încadrate în Universitatea Săsească – Universitas Saxonum
1521 – Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung adresată judelui primar al Brașovului – primul document păstrat în limba română
1525 – O ploaie torențială a produs o inundație la Brașov și zidurile de incintă de pe latura de vest s-au prăbușit
1539 – Începutul activității tipografice a umanistului Johannes Honterus, care în 1541 organizează gimnaziul german pe locul mănăstirii Sfânta Ecaterina iar în 1547 înființează biblioteca școlară care adăpostea cea mai mare colecție de cărți din Transilvania
1541 – Proclamarea Principatului Transilvania după căderea Regatului Ungariei sub turci
1542 – Primul spectacol de teatru și adoptarea religiei luterane de către populația săsească și maghiară din Brașov
1678 – Invazia tătarilor în Țara Bârsei. Michael Hermann, primarul orașului, reușește sa îndepărteze pericolul
1689 – 21 aprilie – Cel mai mare incendiu din istoria orașului Brașov. Incendiul a distrus cea mai mare parte a orașului și a ucis aproape 3.000 de oameni. A fost cea mai mare calamitate din întreaga istorie a Brașovului. Biserica parohială a ars și s-a înnegrit de fum și a primit numele de “Biserica Neagră”
1781 – Sunt emise Rescriptul de Concivilitate și Edictul de Toleranță Religioasă de către împăratul Iosif al II-lea prin care românii dobândesc drepturi egale cu celelalte națiuni
1784 – 1787 – Este construită Biserica Sfânta Treime Grecească, primul lăcaș de cult ortodox din Cetatea Brașovului
1838 – Prima publicare a “Gazetei Transilvaniei” și “Foaie pentru minte, inimă și literatură” a fost editată de George Barițiu
1848 – George Ucenescu transpune melodia “Deșteaptă – te Române” pe versurile poetului Andrei Mureșianu. Azi melodia este imnul României
1916 – 29 august – Armata română a intrat în Brașov iar dr. Gheorghe Băiulescu a fost primul român numit primar în Brașov
1918 – 7 decembrie – Trupele române au intrat în Brașov, după unirea Transilvaniei cu România la 1 Decembrie 1918.
| Home | Bucharest | Dobrogea | Moldova | Walachia | Transilvania |
|---|---|---|---|---|---|








